marți, 4 decembrie 2012

Scenetă de Crăciun




SCENETĂ – NAŞTEREA DOMNULUI

·         Maica Sfântă – Maria
·         Iosif
·         Magi – 3
·         Păstori – 3
·         Îngeri – 3
·         Irod – Împărat
·         Ostaşi - 3
·         Povestitori – 3

Centrul decorului sacru îl constituie:
·         icoana cu naşterea lui Iisus
·         ieslea improvizată
·         lumânări
·         brad de Crăciun

            Povestitorul:
                        Colo sus, în vremeea ceea,
                        În frumoasa Galileea,
                        O fecioară vieţuia
                        Şi Maria se numea.
                        Nazaret era oraşul
                        Unde ea-şi avea sălaşul.
                        Într-o zi Maria sta,
                        Singură şi se ruga.
                        Dar deodată ce văzu?
                        Casa toată se umplu
                        De-o lumină orbitoare
                        Ca şi raza de la soare.

            Îngerul 3:
                        - Nu te speria, Maria!
                        Eu sunt îngerul Gavriil,
                        Cu veste la tine vin.
                        Tu vei naşte pe Hristos,
                        Pe Hristos cel luminos!
                        Fiul tatălui va fi
                        Şi Iisus se va numi.

            Maria:
                        - Iată roaba Domnului
                        Fie mie după cuvântul tău!

            Povestitorul:
                        Al Iudeei împărat
                        Într-o zi porunc-a dat
                        Că la locul de născare
                        Să se-nscrie fiecare.
                        Iosif a mers să se-nscrie
                        Şi el, cu a lui soţie;
                        De la ei, din Galileea,
                        În Viflaim, în Iudeea.
                        Când acolo au sosit,
                        Mariei,ceasul i-a venit.
                        Ca să nască pe Iisus
                        Cată loc în jos şi-n sus.
                        Geaba cată prin cetate;
                        Hanuri, case...pline-s toate.
                       
            Iosif:
                        - Din Nazaret venim acum
                        Şi calea a fost grea,
                        Că suntem obosiţi de drum
                        Şi eu, şi Maria.
                        Că ea aşteaptă pruncul sfânt
                        Acuma să se nască,
                        Şi oamenii de pe pământ
                        Iisus să-i izbăvească.

            Maria:
                        - Peste tot e-atâta lume,
                        Nu găsim nici un locaş.
                        Haide, Iosife, mai bine
                        La margine de oraş!

            Povestitorul:
                        Atuncea Preacurata din Viflaim ieşea
                        Şi dând de-o poiată, a intrat în ea.
                        Şi printre dobitoace, pe fânul cel strohos,
                        Născut-a Preacurata pe Iisus Hristos.

                       
Povestitorul:
            Îngerii au coborât
            La păstori, de i-au trezit.
            Şi cum stau, din slavă, iată
            Că un înger se arată.
            Faţa lui când o zăresc
            Ei de spaimă-ncremenesc;
            Iar al Domnului trimis
            Din ceruri, aşa le-a zis:

Înger 1:
            - Să nu vă-nspăimântaţi!
            Eu sunt solie
            Şi vă vestesc cu bucurie
            Că vesel azi tot omul fie!
            Înger 2:
            - Salte fericit poporul
            Că s-a născut Mântuitorul!
            Jos în staul coborâţi
            Şi în iesle-o să găsiţi
            Prunc în scutece-nfăşat
            E Iisus cel aşteptat!

Povestitorul:
            Astea, îngerul spunând,
            Îngeri alţii vin pe rând...
            Mulţi...o-ntreagă oaste sfântă
            Zboară prin văzduh şi cântă.

Toţi îngerii:
            - Slavă-n ceruri celui sfânt
            Vouă, pace pe pământ!

Povestitorul:
            Iar când îngerii plecară
            Cei de lângă oi strigară:

Păstorul 1:
            - Haideţi toţi la Viflaim,
            Pruncu-n iesle să-l găsim!

Păstorul 2:
            - În genunchi să ne-aşezăm
            Lui Iisus să ne-nchinăm.

Păstorul 3:
            Şi drept daruri îi vom da
            Nepătată, dragostea!

Păstor 1:
            - Slavă ţie şi-nchinare-n cântec sfânt,
            Slavă ţie-n cer şi pace pe pământ!

Păstor 2:
            - Slavă ţie, prunc trimis Mântuitor!
            Slavă ţie, Împăratul tuturor!

Păstor 3:
            - Slavă ţie, azi tot omu-i fericit!
            Slavă ţie, sfânt Mesia, mult dorit!

Păstor 1:
            - Lumii, astăzi s-a născut
            Domnul cel făr’ de-nceput.
            S-a născut pe fân uscat,
            De îngeri înconjurat.
            S-a născut pe fân frumos
            Şi i-au pus nume Hristos.

Păstor 2:
            - Prunc dumnezeiesc, frumos,
            Ce pe noi din iad ne-a scos.
            Şi la cer ne-a ridicat,
            Iertându-ne de păcat.

Păstor 3:
            - Pruncului ne închinăm,
            Cu credinţă îi strigăm:
            Naşterea ta să ne fie
            Tuturor cu bucurie.

Înger 1 :

            Ce se vede-n zare?
            O lumină mare.
            O stea străluceşte
            Falnic, ea vesteşte.
            Că azi, preacurata,
            Preanevinovata,
            Fecioara Maria
            Naşte pe Mesia.
            Steaua stă deodată,
            Viflaimul iată.
            Peştera se vede,
            Maica-ntrânsa şede.
            Într-o iesle zace
            Un prunc plin de pace.
            El e împăratul,
            Noi n-avem pe altul.

Înger 2 :
            Pe ceruri luceşte
            Şi din răsărituri
            La toţi le vesteşte:
            Că aici, în lume,
            Sub un cer frumos,
            S-a născut chiar azi
            Domnul Iisus Hristos!
                       
Povestitorul:
            În noaptea sfântă de Crăciun,
            Pe drumul nins, cu lună,
            Trei magi călări, cu suflet bun,
            Aleargă împreună.
                        De unde vin? Cum se numesc?
                        Ce doruri îi frământă?
                        Spre-o iesle ei călăroresc
                        Şi cerurile cântă!
            Şi cântă-n inimile lor,
            Aprinsă, bucuria:
            - Azi s-a născut Iisus Hristos!
            Azi s-a născut Mesia!

Înger 2 :         
                        Trei crai de la Răsărit
                        Cu steaua-au călătorit.
                        Şi-au mers după cum citim,
                        Până la Ierusalim.
                        Acolo dac-au ajuns,
                        Steaua lor li s-a ascuns.
                        Şi-au început a umbla,
                        Prin oraş a întreba.

Magul Baltazar:
                        - Noi, de la Răsărit cu-alai,
                        Venim trei magi, venim trei crai.
                        Ierusalimu-am colindat
                        Şi-am întrebat în lung şi-n lat:

Magul Melchior:
                        - Unde-i noul Împărat
                        Care-acuma s-a născut?
                        Steaua lui noi am văzut
                        Şi către el ne-a petrecut.

Magul Gaspar:
                        - Şi-am venit din depărtare
                        Să-i aducem închinare
                        Pruncului Mântuitor
                        Şi Împărat al tuturor!

Magii împreună:
                        - Dar când aici noi am ajuns,
                        Steaua-n nori ni s-a ascuns!

Irod:
                        - Cine sunteţi? Ce gând aveţi?
                        Ce întrebaţi?
                        De-a cui poruncă ascultaţi?
                        Şi ce-mpărat tot căutaţi?

Magul Baltazar:
                        - Noi, împărate, am venit
                        Tocmai de la Răsărit!

Magul Melchior:
                        - Dar, dacă vrei să ştii... Prea bine!
                        Noi nu te căutăm pe tine!

Magul Gaspar:
                        - Noi pe Iisus îl căutăm!
                        Peste-mpăraţi El e-mpărat!

Magii:
                        - Cu slavă fie lăudat!

Irod:
                        - Aşa? Deci...mergeţi şi aflaţi,
                        Apoi veniţi de mă-nştiinţaţi.
                        Că şi eu vreau ca să mă duc
                        Şi-nchinare să-i aduc.

Povestitorul:
                        Şi s-au dus craii... s-au tot dus...
                        Steaua-i îndruma de sus.
                        Iar la staul... colo... iată
                        Steaua se opri deodată.
                        Iar craii merg în faţa pruncului,
                        Se-nchină cuvioşi,
                        Se-nchină Lui.
                        Ei scot şi-i dau cu multă bucurie:
                        Aur, smirnă şi tămâie.

Magul Baltazar:
                        - Am sosit din Răsărit
                        Să ne-nchinăm negreşit,
                        Celui dintâi Împărat
                        Ce ne iartă de păcat!

Magul Melchior:
                        - Irod vrut-a ca să ştie:
                        Aur, smirnă şi tămâie,
                        Cui le ducem noi în dar,
                        Trecând peste-al lui hotar?

Magul Gaspar:
                        - Locul l-am ţinut ascuns
                        Unde s-a născut Iisus!
                        Ca Irod să nu-l găsească
                        Şi rău să-i pricinuiască.

Toţi:
            - Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu pace, între oameni bunăvoire!

Povestitorul:
                        Noaptea, îngerul din vis,
                        Magilor, aşa le-a zis:

Îngerul 1:
                        - Pe Irod să-l ocoliţi!

Povestitorul:
                        Craii, când se-napoiară,
                        Altă cale apucară.
                        Îngerul, în vis,
                        Veni şi la Iosif
                        Şi-i grăi:

Înger 1:
                        - Scoală-te, Iosif, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu,
                        Că Irod în gând şi-a pus
                        Să-l omoare pe Iisus.

Povestitorul:
                        Iar pe crai, Irod, mereu
                        I-aştepta-n palatul său.
                        Şi văzând că nu mai vin
                        De necaz, făcea venin.
                        Şi-a chemat ostaşi pe dată.

Irod:
                        - Ostaşi!... mergeţi repede!...o ceată!...
                        Colo-n Viflaim şi-n sate
                        Cu oraşe-nvecinate.
                        Casele la rând luaţi,
                        Toţi copiii să-i tăiaţi!
                        De la doi-trei ani în jos,
                        Doar veţi da şi de Hristos.

Ostaşii:
                        - Precum aţi spus vom făptui,
                        Copiii toţi vom nimici.
                        Cu sabia pe dat’ pornim,
                        Copiii mici să-i nimicim.
                        Vom făptui precum aţi spus
                        Şi n-o să scape nici Iisus!
                        Noi suntem braţul lui Irod
                        Şi va fi jale în norod!
                        Ne iartă, Doamne, Tată Sfânt,
                        Că va fi jale pe pământ!

(Ostaşii pleacă şi pe ritmul cadenţat încep tăierea pruncilor. Se aude plânsetul în cetate.)



Povestitorul:
                        Şi războinicii s-au dus
                        Făcând precum Irod le-a spus.
                        O, ce vaiet prin cetate!
                        Şi-mprejurul ei, prin sate!
                        Cum plângeau, din minţi ieşite,
                        Mamele nenorocite,
                        Când vedeau murind, pe uliţi,
                        Pruncii lor, trecuţi prin suliţi.
                        Sau când îi vedeau sfărmaţi
                        Sub călcâie de soldaţi.

Irod:
                        - Eu sunt Irod împărat
                        Care pe cal am încălecat!
                        Sabia-n mână-am luat,
                        14 000 de coconi mici am tăiat.
                        Tot pământul s-a cutremurat!

Îngerul 1:
                        - O Iroade, împărate,
                        Te-ai umplut de răutate!
                        Tu, cu păcatele tale,
                        Ai umplut lumea de jale!

Înger 2:         
                        Atunci Irod împărat
                        Auzi ce s-a-ntâmplat
                        Şi mare porunc-a dat:
                        Să se taie mulţi copii!
                        Şi-a tăiat Irod copii,
                        Vreo patrusprezece mii.
                        De doi ani şi mai în jos,
                        Ca să-l taie pe Hristos.
                        Pe Hristos nu l-a tăiat,
                        Dumnezeu l-a apărat!

Povestitorul:
                        Dar nici nu-ncetase plânsul
                        Că Irod muri, şi dânsul.
                        Îngerul atunci i-a zis
                        Iar lui Iosif, noaptea-n vis:

Îngerul 1:
                        - Ia pe prunc, pe mama sa
                        Şi te-ntoarce-n ţara ta!
                        Grijă n-ai de ce să porţi
                        Că de-acum e printre morţi
                        Cel ce mâna-a vrut să puie,
                        Pe Iisus ca să-l răpuie.

Povestitorul:
                        Ei din Egipt la drum porniră
                        Şi în Nazaret sosiră.
                        Ocrotit de Dumnezeu,
                        Iisus, aici, creştea mereu.
                        Şi de harul Domnului
                        Se umplea făptura Lui.
                        Maica Sfântă-l ocrotea
                        Şi cu dragoste-i grăia:

Maica Sfântă:
                        - Fiul meu, Iisuse dragă,
                        Te aşteaptă-o lume-ntreagă!

Toţi:                - Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Maica Sfântă:
                        - Te aşteaptă cu dorire
                        Ca să-i dai ei mântuire!

Toţi: 
                        - Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Maica Sfântă:
                        - Cine-a asculta povaţa
                        Îşi va mântui viaţa!

Toţi:
                        - Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Înger 1:
                        - Când te-ai născut, Iisuse,
                        Noi, îngerii de sus,
                        Cântarea minunată a-mpăcării am adus,
                        Să bucurăm pământul pentru venirea Ta,
                        Să vină să-l cuprindă iubirea, pacea Ta!

Înger 2:
                        - Azi, ca-ntotdeauna,
                        Noi, îngerii, venim
                        Prin naşterea – Ţi, Iisuse,
                        Pe prunci să-i ocrotim;
                        Să facem loc pe buze
                        Cuvântului Tău sfânt.

Toţi îngerii:
                        - Să fie doar iubire şi pace pe pământ!


Înger 2 : 
                        - O, şi-acum, Iisuse Doamne,
                        Pentru anul care vine,
                        Calda noastră rugăciune
                        O-ndreptăm smeriţi spre Tine:
                        Să-ntăreşti dorinţa noastră
                        De-a rămâne zi şi noapte,
                        Purtători ai veştii bune
                        Mai departe, mai departe....

Pe parcursul scenetei se vor intona și colinde: O, ce veste minunată!, Astăzi S-a născut Hristos, Florile dalbe, Steaua sus răsare, Cerul și oământul, Moș Crăciun, La mulți ani!

sursa: http://www.didactic.ro/resurse-educationale/invatamant-primar 

2 comentarii:

  1. O alta parere decat cea oficiala in privinta sarbatorii nasterii Domnului Isus

    http://www.slideshare.net/aurelomnou/parasind-craciunul

    RăspundețiȘtergere