O lecție de viață...



Fă o diferență...
 În timp ce se afla în fața copiilor din clasa a V-a, în prima zi de școală, le-a spus un neadevăr. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi că îi iubește pe toți la fel de mult.
Totuși, acest lucru nu era posibil, deoarece în primul rând, cufundat în banca sa, era baiețelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson îl urmărise pe Teddy în anul precedent și observase că acesta nu se juca cu ceilalți copii, hainele sale erau neîngrijite și era murdar mai tot timpul.
Și Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât doamnei Thompson îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros și roșu, un X mare și îngroșat și să îi dea nota 4.
La școala la care preda doamna Thompson, trebuia să revizuiască toate caracterizările elevilor, iar pe Teddy îl lăsase intenționat la urmă. Totuși, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că învățătoarea din clasa I scrisese "Teddy e un copil isteț, își face temele cu grijă, este manierat și este o plăcere să fii în prajma lui".
Învățătoarea din clasa a II-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul că mama sa sufera de o boala incurabilă, iar viața de acasă trebuie să fie foarte grea".
         Învățătoarea din clasa a III-a scrisese "Moartea mamei sale îl afectase foarte mult. Se străduiește foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva".      
Învățătoarea din clasa a IV-a a scris "Teddy este retras și nu mai este interesat de școală. Nu are mulți prieteni și uneori adoarme în timpul orei".
         De-acum, doamna Thompson înțelesese problema și i-a fost rușine de ce făcuse. S-a simțit și mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase și împachetate în hârtie strălucitoare. Mai puțin Teddy.
Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obișnuită de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu să îl deschidă în fața celorlalți. Unii dintre elevi au început să râda când a descoperit o brățară căreia îi lipseau unele pietre și o sticluță de parfum trei sferturi goală. Ea i-a certat când a observat că brățara era draguță și parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a rămas după ore în acea zi doar pentru a-i spune "doamna Thompson, astăzi mirosiți exact ca mama!".
         După ce copiii au plecat, a plâns timp de aproape o oră. În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea și aritmetica și a început să îi învețe pe elevi.
         Doamna Thompson i-a acordat o atenție deosebită  lui Teddy. Pe măsura ce lucra cu el, mintea sa a început să își revină. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacționa mai bine. Până la sfârșitul anului, Teddy ajunsese cel mai isteț elev din casa, și, în ciuda promisiunii că îi va iubi pe toți la fel, Teddy a devenit alintatul său.
Un an mai târziu, a găsit o scrisoare de la Teddy în care îi spunea ca e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată.
Au mai trecut înca șase ani până a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris că terminase liceul al treilea din clasă și ca ea rămăsese cea mai bună profesoară pe care o avuse.
Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare care spunea că va termina în curând și facultatea cu cele mai bune rezultate. Încă o dată o asigura pe doamna Thompson că fusese cea mai bună profesoară.
         Apoi au mai trecut înca patru ani și a mai venit o scrisoare, cu același mesaj, dar numele expeditorului era schimbat:  Dr. Theodore Stallard.
         Apoi o nouă scrisoare în care o anunța că se va căsători. Îi spunea că tatăl său a murit cu câțiva ani în urmă și o întreba daca ar vrea să participe la nuntă și să stea în locul în care stă de obicei mama mirelui. Bineînțeles că a acceptat. Și a purtat brățara căreia îi lipseau unele pietre și a folosit același parfum pe care îl primise demult de la Teddy.
S-au îmbrățisat, iar Teddy i-a șoptit la ureche "Mulțumesc pentru că ați crezut în mine. Mulțumesc pentru ca m-ați făcut să mă simt important și mi-ați arătat că pot însemna ceva."
Doamna Thompson i-a șoptit cu lacrimi în ochi "Teddy, ai înțeles greșit. Tu ești cel care m-a învățat că pot schimba ceva. Nu am știut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine."
 
Nu poți niciodată să știi cum poți influența viața altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ține seama de acest lucru în aventura ta prin viață și încearcă să schimbi ceva în viața celorlalți.
 Traducerea filmului "Fă o diferență"
 
Filmul îl puteți viziona AICI

2 comentarii:

  1. un visitator din craiova22 octombrie 2012, 20:48

    iti multumesc si eu din suflet....

    RăspundețiȘtergere
  2. cu permisiunea d.voastra o sa folosesc si eu ,, o lectie de viata,,
    va multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere