Scenetă de Crăciun

SCENETĂ – NAŞTEREA DOMNULUI

·         Maica Sfântă – Maria

·         Iosif

·         Magi – 3

·         Păstori – 3

·         Îngeri – 3

·         Irod – Împărat

·         Ostaşi - 3

·         Povestitori – 3

Centrul decorului sacru îl constituie:

·         icoana cu naşterea lui Iisus

·         ieslea improvizată

·         lumânări

·         brad de Crăciun

            Povestitorul:

                        Colo sus, în vremeea ceea,

                        În frumoasa Galileea,

                        O fecioară vieţuia

                        Şi Maria se numea.

                        Nazaret era oraşul

                        Unde ea-şi avea sălaşul.

                        Într-o zi Maria sta,

                        Singură şi se ruga.

                        Dar deodată ce văzu?

                        Casa toată se umplu

                        De-o lumină orbitoare

                        Ca şi raza de la soare.

            Îngerul 3:

                        - Nu te speria, Maria!

                        Eu sunt îngerul Gavriil,

                        Cu veste la tine vin.

                        Tu vei naşte pe Hristos,

                        Pe Hristos cel luminos!

                        Fiul tatălui va fi

                        Şi Iisus se va numi.

            Maria:

                        - Iată roaba Domnului

                        Fie mie după cuvântul tău!

            Povestitorul:

                        Al Iudeei împărat

                        Într-o zi porunc-a dat

                        Că la locul de născare

                        Să se-nscrie fiecare.

                        Iosif a mers să se-nscrie

                        Şi el, cu a lui soţie;

                        De la ei, din Galileea,

                        În Viflaim, în Iudeea.

                        Când acolo au sosit,

                        Mariei,ceasul i-a venit.

                        Ca să nască pe Iisus

                        Cată loc în jos şi-n sus.

                        Geaba cată prin cetate;

                        Hanuri, case...pline-s toate.

                       

            Iosif:

                        - Din Nazaret venim acum

                        Şi calea a fost grea,

                        Că suntem obosiţi de drum

                        Şi eu, şi Maria.

                        Că ea aşteaptă pruncul sfânt

                        Acuma să se nască,

                        Şi oamenii de pe pământ

                        Iisus să-i izbăvească.

            Maria:

                        - Peste tot e-atâta lume,

                        Nu găsim nici un locaş.

                        Haide, Iosife, mai bine

                        La margine de oraş!

            Povestitorul:

                        Atuncea Preacurata din Viflaim ieşea

                        Şi dând de-o poiată, a intrat în ea.

                        Şi printre dobitoace, pe fânul cel strohos,

                        Născut-a Preacurata pe Iisus Hristos.

                       

Povestitorul:

            Îngerii au coborât

            La păstori, de i-au trezit.

            Şi cum stau, din slavă, iată

            Că un înger se arată.

            Faţa lui când o zăresc

            Ei de spaimă-ncremenesc;

            Iar al Domnului trimis

            Din ceruri, aşa le-a zis:

Înger 1:

            - Să nu vă-nspăimântaţi!

            Eu sunt solie

            Şi vă vestesc cu bucurie

            Că vesel azi tot omul fie!

            Înger 2:

            - Salte fericit poporul

            Că s-a născut Mântuitorul!

            Jos în staul coborâţi

            Şi în iesle-o să găsiţi

            Prunc în scutece-nfăşat

            E Iisus cel aşteptat!

Povestitorul:

            Astea, îngerul spunând,

            Îngeri alţii vin pe rând...

            Mulţi...o-ntreagă oaste sfântă

            Zboară prin văzduh şi cântă.

Toţi îngerii:

            - Slavă-n ceruri celui sfânt

            Vouă, pace pe pământ!

Povestitorul:

            Iar când îngerii plecară

            Cei de lângă oi strigară:

Păstorul 1:

            - Haideţi toţi la Viflaim,

            Pruncu-n iesle să-l găsim!

Păstorul 2:

            - În genunchi să ne-aşezăm

            Lui Iisus să ne-nchinăm.

Păstorul 3:

            Şi drept daruri îi vom da

            Nepătată, dragostea!

Păstor 1:

            - Slavă ţie şi-nchinare-n cântec sfânt,

            Slavă ţie-n cer şi pace pe pământ!

Păstor 2:

            - Slavă ţie, prunc trimis Mântuitor!

            Slavă ţie, Împăratul tuturor!

Păstor 3:

            - Slavă ţie, azi tot omu-i fericit!

            Slavă ţie, sfânt Mesia, mult dorit!

Păstor 1:

            - Lumii, astăzi s-a născut

            Domnul cel făr’ de-nceput.

            S-a născut pe fân uscat,

            De îngeri înconjurat.

            S-a născut pe fân frumos

            Şi i-au pus nume Hristos.

Păstor 2:

            - Prunc dumnezeiesc, frumos,

            Ce pe noi din iad ne-a scos.

            Şi la cer ne-a ridicat,

            Iertându-ne de păcat.

Păstor 3:

            - Pruncului ne închinăm,

            Cu credinţă îi strigăm:

            Naşterea ta să ne fie

            Tuturor cu bucurie.

Înger 1 :

            Ce se vede-n zare?

            O lumină mare.

            O stea străluceşte

            Falnic, ea vesteşte.

            Că azi, preacurata,

            Preanevinovata,

            Fecioara Maria

            Naşte pe Mesia.

            Steaua stă deodată,

            Viflaimul iată.

            Peştera se vede,

            Maica-ntrânsa şede.

            Într-o iesle zace

            Un prunc plin de pace.

            El e împăratul,

            Noi n-avem pe altul.

Înger 2 :

            Pe ceruri luceşte

            Şi din răsărituri

            La toţi le vesteşte:

            Că aici, în lume,

            Sub un cer frumos,

            S-a născut chiar azi

            Domnul Iisus Hristos!

                       

Povestitorul:

            În noaptea sfântă de Crăciun,

            Pe drumul nins, cu lună,

            Trei magi călări, cu suflet bun,

            Aleargă împreună.

                        De unde vin? Cum se numesc?

                        Ce doruri îi frământă?

                        Spre-o iesle ei călăroresc

                        Şi cerurile cântă!

            Şi cântă-n inimile lor,

            Aprinsă, bucuria:

            - Azi s-a născut Iisus Hristos!

            Azi s-a născut Mesia!

Înger 2 :         

                        Trei crai de la Răsărit

                        Cu steaua-au călătorit.

                        Şi-au mers după cum citim,

                        Până la Ierusalim.

                        Acolo dac-au ajuns,

                        Steaua lor li s-a ascuns.

                        Şi-au început a umbla,

                        Prin oraş a întreba.

Magul Baltazar:

                        - Noi, de la Răsărit cu-alai,

                        Venim trei magi, venim trei crai.

                        Ierusalimu-am colindat

                        Şi-am întrebat în lung şi-n lat:

Magul Melchior:

                        - Unde-i noul Împărat

                        Care-acuma s-a născut?

                        Steaua lui noi am văzut

                        Şi către el ne-a petrecut.

Magul Gaspar:

                        - Şi-am venit din depărtare

                        Să-i aducem închinare

                        Pruncului Mântuitor

                        Şi Împărat al tuturor!

Magii împreună:

                        - Dar când aici noi am ajuns,

                        Steaua-n nori ni s-a ascuns!

Irod:

                        - Cine sunteţi? Ce gând aveţi?

                        Ce întrebaţi?

                        De-a cui poruncă ascultaţi?

                        Şi ce-mpărat tot căutaţi?

Magul Baltazar:

                        - Noi, împărate, am venit

                        Tocmai de la Răsărit!

Magul Melchior:

                        - Dar, dacă vrei să ştii... Prea bine!

                        Noi nu te căutăm pe tine!

Magul Gaspar:

                        - Noi pe Iisus îl căutăm!

                        Peste-mpăraţi El e-mpărat!

Magii:

                        - Cu slavă fie lăudat!

Irod:

                        - Aşa? Deci...mergeţi şi aflaţi,

                        Apoi veniţi de mă-nştiinţaţi.

                        Că şi eu vreau ca să mă duc

                        Şi-nchinare să-i aduc.

Povestitorul:

                        Şi s-au dus craii... s-au tot dus...

                        Steaua-i îndruma de sus.

                        Iar la staul... colo... iată

                        Steaua se opri deodată.

                        Iar craii merg în faţa pruncului,

                        Se-nchină cuvioşi,

                        Se-nchină Lui.

                        Ei scot şi-i dau cu multă bucurie:

                        Aur, smirnă şi tămâie.

Magul Baltazar:

                        - Am sosit din Răsărit

                        Să ne-nchinăm negreşit,

                        Celui dintâi Împărat

                        Ce ne iartă de păcat!

Magul Melchior:

                        - Irod vrut-a ca să ştie:

                        Aur, smirnă şi tămâie,

                        Cui le ducem noi în dar,

                        Trecând peste-al lui hotar?

Magul Gaspar:

                        - Locul l-am ţinut ascuns

                        Unde s-a născut Iisus!

                        Ca Irod să nu-l găsească

                        Şi rău să-i pricinuiască.

Toţi:

            - Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu pace, între oameni bunăvoire!

Povestitorul:

                        Noaptea, îngerul din vis,

                        Magilor, aşa le-a zis:

Îngerul 1:

                        - Pe Irod să-l ocoliţi!

Povestitorul:

                        Craii, când se-napoiară,

                        Altă cale apucară.

                        Îngerul, în vis,

                        Veni şi la Iosif

                        Şi-i grăi:

Înger 1:

                        - Scoală-te, Iosif, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu,

                        Că Irod în gând şi-a pus

                        Să-l omoare pe Iisus.

Povestitorul:

                        Iar pe crai, Irod, mereu

                        I-aştepta-n palatul său.

                        Şi văzând că nu mai vin

                        De necaz, făcea venin.

                        Şi-a chemat ostaşi pe dată.

Irod:

                        - Ostaşi!... mergeţi repede!...o ceată!...

                        Colo-n Viflaim şi-n sate

                        Cu oraşe-nvecinate.

                        Casele la rând luaţi,

                        Toţi copiii să-i tăiaţi!

                        De la doi-trei ani în jos,

                        Doar veţi da şi de Hristos.

Ostaşii:

                        - Precum aţi spus vom făptui,

                        Copiii toţi vom nimici.

                        Cu sabia pe dat’ pornim,

                        Copiii mici să-i nimicim.

                        Vom făptui precum aţi spus

                        Şi n-o să scape nici Iisus!

                        Noi suntem braţul lui Irod

                        Şi va fi jale în norod!

                        Ne iartă, Doamne, Tată Sfânt,

                        Că va fi jale pe pământ!

(Ostaşii pleacă şi pe ritmul cadenţat încep tăierea pruncilor. Se aude plânsetul în cetate.)

Povestitorul:

                        Şi războinicii s-au dus

                        Făcând precum Irod le-a spus.

                        O, ce vaiet prin cetate!

                        Şi-mprejurul ei, prin sate!

                        Cum plângeau, din minţi ieşite,

                        Mamele nenorocite,

                        Când vedeau murind, pe uliţi,

                        Pruncii lor, trecuţi prin suliţi.

                        Sau când îi vedeau sfărmaţi

                        Sub călcâie de soldaţi.

Irod:

                        - Eu sunt Irod împărat

                        Care pe cal am încălecat!

                        Sabia-n mână-am luat,

                        14 000 de coconi mici am tăiat.

                        Tot pământul s-a cutremurat!

Îngerul 1:

                        - O Iroade, împărate,

                        Te-ai umplut de răutate!

                        Tu, cu păcatele tale,

                        Ai umplut lumea de jale!

Înger 2:         

                        Atunci Irod împărat

                        Auzi ce s-a-ntâmplat

                        Şi mare porunc-a dat:

                        Să se taie mulţi copii!

                        Şi-a tăiat Irod copii,

                        Vreo patrusprezece mii.

                        De doi ani şi mai în jos,

                        Ca să-l taie pe Hristos.

                        Pe Hristos nu l-a tăiat,

                        Dumnezeu l-a apărat!

Povestitorul:

                        Dar nici nu-ncetase plânsul

                        Că Irod muri, şi dânsul.

                        Îngerul atunci i-a zis

                        Iar lui Iosif, noaptea-n vis:

Îngerul 1:

                        - Ia pe prunc, pe mama sa

                        Şi te-ntoarce-n ţara ta!

                        Grijă n-ai de ce să porţi

                        Că de-acum e printre morţi

                        Cel ce mâna-a vrut să puie,

                        Pe Iisus ca să-l răpuie.

Povestitorul:

                        Ei din Egipt la drum porniră

                        Şi în Nazaret sosiră.

                        Ocrotit de Dumnezeu,

                        Iisus, aici, creştea mereu.

                        Şi de harul Domnului

                        Se umplea făptura Lui.

                        Maica Sfântă-l ocrotea

                        Şi cu dragoste-i grăia:

Maica Sfântă:

                        - Fiul meu, Iisuse dragă,

                        Te aşteaptă-o lume-ntreagă!

Toţi:                - Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Maica Sfântă:

                        - Te aşteaptă cu dorire

                        Ca să-i dai ei mântuire!

Toţi: 

                        - Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Maica Sfântă:

                        - Cine-a asculta povaţa

                        Îşi va mântui viaţa!

Toţi:

                        - Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Înger 1:

                        - Când te-ai născut, Iisuse,

                        Noi, îngerii de sus,

                        Cântarea minunată a-mpăcării am adus,

                        Să bucurăm pământul pentru venirea Ta,

                        Să vină să-l cuprindă iubirea, pacea Ta!

Înger 2:

                        - Azi, ca-ntotdeauna,

                        Noi, îngerii, venim

                        Prin naşterea – Ţi, Iisuse,

                        Pe prunci să-i ocrotim;

                        Să facem loc pe buze

                        Cuvântului Tău sfânt.

Toţi îngerii:

                        - Să fie doar iubire şi pace pe pământ!

Înger 2 : 

                        - O, şi-acum, Iisuse Doamne,

                        Pentru anul care vine,

                        Calda noastră rugăciune

                        O-ndreptăm smeriţi spre Tine:

                        Să-ntăreşti dorinţa noastră

                        De-a rămâne zi şi noapte,

                        Purtători ai veştii bune

                        Mai departe, mai departe....

Pe parcursul scenetei se vor intona și colinde: O, ce veste minunată!, Astăzi S-a născut Hristos, Florile dalbe, Steaua sus răsare, Cerul și oământul, Moș Crăciun, La mulți ani!

sursa: http://www.didactic.ro/resurse-educationale/invatamant-primar