Scenetă - „ŞASE PUI ŞI - O BIATĂ MAMĂ”

Sceneta pe care o voi face cu elevii mei în acest an de Ziua mamei. Este impresionantă...
Personaje: povestitor 1, 2,3 și 4, puișor 1, 2, 3, 4, 5 și 6, bunica, vrăbiuța, rândunica.
 
                         Povestitor 1           
Mai demult, o rândunică avea-n cuibu-i şase pui
Şi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui.
De cu zori pornea săgeată căutând pe deal şi văi
Hrană pentru puii săi.
Şi-n iubirea-i, nu o dată, s-a culcat ea nemâncată,
Dar destul de fericită, că nu s-a întâmplat nicicând,
Dintre pui s-adoarmă vreunul ars de sete şi flămând.

                          Povestitor 2
 Nu era mai mândră mamă ca şi ea-ntre rândunici,
Când vedea cum îi cresc puii şi se fac tot mai voinici.
Ea n-a mai avut odihnă nici o clipă-n zi cu soare,
Până când puii cei mici, nu au învăţat să zboare.
Dar când toţi puteau să plece încotro voiau sub slavă,
Rândunica istovită a căzut în cuib bolnavă.

                            Rândunica               
Dragii mei, eu de aseară, simt în inimă un cui,
Aripile rău mă dor şi nici vorbă să mai zbor…
Dumnezeu mi-a dat putere, oricât am avut nevoi,
Să găsesc întotdeauna hrană bună pentru voi…
Astăzi, fiindcă sunt bolnavă, dragii mamei, se cuvine,
Mari cum v-a făcut măicuţa, să-grijiţi şi voi de mine.
Şi ca nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare să-mi aduceţi zilnic numai câte-un bob.
Ale voastre şase boabe milostive mă vor ţine,
Până când o să vrea Cerul iarăşi să mă facă bine.

                                  Puiul 1
Nu te teme, mama dragă, că doar şase pui voinici,
Nu te vor lăsa flămândă să aştepţi prea mult aici.

                                   Puiul 2                     
Ne vom duce fiecare şi în cioc îţi vom aduce
Strop de apă şi răcoare, bob sau miez de pâine dulce.

                                   Puiul 3          
 Şi în fiecare seară, vom veni toţi lângă tine
 Să îţi dăm din aripioară căldură, să-ţi fie bine.

                                  Puiul 4
Iar când vor aparea zorii, bucuroşi ne vom trezi
Şi cu drag toţi frăţiorii, pentru tine vom munci.

                                  Puiul 5                 
O să vadă lumea-ntreagă cum o să trudim de zor
Ca să-i dăm măicuţei noastre dragoste şi ajutor.

                                 Puiul 6
Nici un gând să nu ai mamă, de-acum noi te-om îngriji
Şi-o să vezi că, în curând, te vei însănătoşi. 

                            Povestitor 3         
Ascultând cuvântul mamei au plecat cei şase pui
 Şi-au adus vreo şase zile fiecare bobul lui.
Mai departe însă puii, beţi de-al slăvilor înalt,
Fiecare-avea nădejdea că-i va duce celălalt.
Şi aşa se-mprăştiară puii-n treburile lor,
Pe când mama lor bolnavă aştepta un ajutor.  

                               Bunica                 
Lung a fost şi drumul ista şi povara tare grea,
Bine c-am ajuns aicea să o văd pe fiica mea…
Bună ziua, surioară, n-ai putea cumva să-mi zici
Dacă pe aici, prin preajmă, nu-i un cuib de rândunici?     
        
                                 Vrăbiuţa                 
Cum de nu! E chiar aproape, într-o claie de otavă…
Dar…acolo locuieşte rândunica cea bolnavă.
Puii i-au plecat cu toţii şi-au uitat de mama lor,
Păsările din pădure i-au sărit în ajutor. 

                                 Bunica                      
Atunci nu e fiica mea, fiindcă puii ei, ştiu bine,
O iubesc şi o respectă, sunt crescuţi cum se cuvine.
Dar oricum, am multe boabe şi-o să-i duc şi ei vreo două.
Cele care vor rămâne, ne-or sluji de hrană nouă.    
           
                              Povestitor 3              
Rău s-a supărat bunica, auzind aceste fapte,
Şi ştergându-se la ochi, plecă la drum mai departe.

                                Puiul 1                  
Frate, ai mai fost pe-acasă, că eu mult am rătăcit
Şi măicuţei nici o boabă nu i-am dus, că n-am găsit.

                               Puiul 2                 
Nu m-am dus c-am avut treburi, dar din şase câţi am fost
O fi reuşit vreunul de hrană să îi facă rost.
Mama noastră, sărăcuţa, o fi bine sănătoasă,
Răbdătoare ne aşteaptă să mai trecem pe acasă.   

                               Puiul 3                 
Eu nu pot să merg acuma că-mi clădesc un cuib, fârtaţi,
Mergeţi voi, dacă puteţi, pe mama s-o ajutaţi! 

                              Puiul 4                 
Ia te uită cum se scapă, trimiţându-ne pe noi!
Nici măcar nu ne întreabă, n-om avea şi noi nevoi? 

                              Puiul 5                 
Gata cearta, hai cu toţii, astăzi în poiana mare,
Copiii de scoală, pentru mama dau serbare.

                               Puiul 6                 
Mama noastră poa s-aştepte, nu vă mai îngrijoraţi,                                                                     
Fiindcă ştie şi înţelege cât suntem de ocupaţi.

                                Puiul 3                  
Hai, mai bine, să cântăm cântecul măicuţei noastre,
Pe care l-am învăţat când zburam spre zări albastre.

                              Bunica                       
Cât de frumos aţi cântat, dragii mamei puişori,
Am văzut şi-am ascultat cât sunteţi de iubitori,
Dar vă amintiţi de mama care suferind v-aşteaptă
Să aveţi mai multă milă şi-o purtare înţeleaptă?
Părăsită-n cuib se stinge şi voi cum aţi ajutat-o?
Aţi plecat pe rând de-acasă şi pe dânsa aţi uitat-o.

                             Vrăbiuţa                   
Voi în faţa lumii însă, aţi ieşit cu-nfumurare
Să vă dovediti iubirea pentru mama iubitoare!
Şi aceşti copii frumoşi o iubesc pe-a lor mămică,
Dar nu uită niciodată s-o ajute când e bolnavă.
Ruşinaţi de fapta voastră, să plecaţi în graba mare
Şi măicuţei să îi cereţi pentru ce-aţi făcut iertare. 

                               Puiul 1                 
Sărut mâna, mamă dragă, am greşit şi rău ne pare!
 Iată, puii tăi cu toţii vin să-şi ceară azi iertare. 

                               Puiul 2                 
Rătăcind prin lumea asta, noi nu ne-am mai amintit
Că avem o datorie sfântă de îndeplinit. 

                              Puiul 3                  
Dar de astăzi înainte, toţi o să ne străduim
Să îţi stăm mereu alături, ajutor la greu să-ţi fim. 

                             Rândunica           
Dragii mamei, v-am iertat, bine v-aţi întors acasă!
De necazuri am uitat, acum sunt iar bucuroasă.

                          Povestitor 4         
Aşa s-a sfârşit povestea, dragi copii, băgaţi de seamă
 Şi de-acum să ţineţi minte câte poate face-o mamă.
 Cum poate ea să-şi hrănească puişorii mititei                                                                                         
Şi cu drag să-i ocrotească pe toţi sub aripa ei.
Iar ei, puii, uneori, neluând acestea-n seamă,
Uită jertfa ei curată şi nu pot hrăni o mamă.
Ţineţi minte toată viaţa: dacă vreţi să fiţi cuminţi,
Când veţi fi mai mari cu toţii, ajutaţi-i pe părinţi!