Colaj de cântece pentru Ziua Mamei

Pentru  mama mea
Cine ne-a dat viata pe acest pamant
Care-a fost intaiul,cel mai scump cuvant?
Cine ne-ngrijeste cu drag zi de zi
De rele pazeste zilnic pe copii?

Ochii ei vegheaza si noapte si zi
si chiar lacrimeaza.Cine poate fi?
Cine-i bucuria noastra de-a trai
Fara tine ,mama oare ce am fi?

Refren
De-as putea sa adun stea cu stea.
Sa le fac un buchet pentru ea.
Sa o strang la piept si s-o sarut as vrea
La multi ani, mamico.
Azi e ziua ta.

Am inima mica, dar un suflet mare.
Ca sa pot iubi ce-i mai de pret sub soare.
Nu vreu bogatie nici marire-n lume
Dragostea ta mare-i totul pentru mine.

Tie ,mama scumpa, azi iti multumesc
si cu mine-n lume-as vrea sa te mandresti
Ca sunt strop de viata din sufletu-ti curat
Te iubesc nespus si sunt un om bogat.
Refren.

E ziua ta, mămico!
Am vrut sa-ti culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar pana la urma moare
Si cui ii e de folos?

E ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
Si creda-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg stelute,
Sa-ti fac un frumos colier,
Dar cine nu stie oare
Ca-n zori stelutele pier?

Am vrut sa-ti culeg o raza
De soare sa-ti prind in par,
Dar tu stralucesti mai tare
De dragoste si de dor.



Mama e numai una
Cine te-asculta cand vrei sa vorbesti,
Cine ti-aduce in vise povesti,
Cine-ti culege lumini dintr-o stea,
Cine va alinta?
Cine suspina prin lacrima ta,
Cine in viata te va proteja,
Cine te-adoarme cu glas fermecat
Cu un gand minunat?

Refren:
Mama e numai una
Chip de inger iubit,
Ti-ar aduce si luna
Numai sa fii fericit.

Cine patrunde in inima ta,
Cine-are cheia ce-o va descuia,
Cine dezleaga, cand tu ai ascuns,
Taine de nepatruns?
Cine te-ndruma cand totul e greu,
Cine te-nvata ce e Dumnezeu,
Cine ti-arata ce-n biblie e scris
Calea ce ti-a deschis?
Refren


Multumesc, iubită mamă!
Multumesc iubita mama, steaua mea din zori de zi,
Fara tine-mi este teama, ca planeta s-a racit,
Fara tine-mi este teama, ca planeta s-a racit.
Te-am secatuit de vlaga, m-ai nascut, m-ai inflorit,
Pentru tine mama draga, soarele e-n asfintit,
Pentru tine mama draga, soarele e-n asfintit.

R: Mama frumoasa, primul meu rai,
Fa o minune, te rog mai stai!
Dulce lumina, ram de maslin,
Inca nu-i vremea, mai stai putin,
Dulce lumina, ram de maslin,
Inca nu-i vremea, mai stai putin. (bis refren)

Lege tainica a firii, nu pleca fara sa-mi lasi,
Zacamintele iubirii, mama suflet urias,
Si secretul nemuririi, mama suflet urias.
Multumesc iubita mama, iubita mama, iubita mama...


Mama
La scoala cand am fost trimis,
Într-un penar mi-a pus un vis,
Mama,
Printre penite si condei,
Am asezat privirea ei,
Iubita mama!

Refren:
S-au prins intr-o salba,
Anii ce-ai trecut
Prima bucla alba,
Nu stiu cand ti-a aparut,
Dar stiu ca in bucle,
Firele de nea,
S-au ivit de grija mea!

Mi-ar fi adus fara sa-i cer,
Pana si luna de pe cer,
Mama,
Daca plangeam, plangea si ea,
Iar lacrimile i le ascundea, naframa
Refren:...

Daca sunt om, daca traiesc,
Doar tie vreau sa-ti multumesc,
Mama!
M-ai invatat sa ganguresc,
Sa iti spun mama, sa iubesc,
Iubita mama!
Refren:...


Am cules cu bucurie
Am cules cu bucurie
Busuioc si iasomie,
Ghiocei si viorele ,
Să le dau maicutei mele.

Draga-mi esti mamico,
Drag iti sunt si eu
Si-ti inchin mereu
Orice gand al meu.

Draga mea mamica
Sa cresc mare-as vrea
Pentru multumirea ta.

Scenetă - „ŞASE PUI ŞI - O BIATĂ MAMĂ”

Sceneta pe care o voi face cu elevii mei în acest an de Ziua mamei. Este impresionantă...
Personaje: povestitor 1, 2,3 și 4, puișor 1, 2, 3, 4, 5 și 6, bunica, vrăbiuța, rândunica.
 
                         Povestitor 1           
Mai demult, o rândunică avea-n cuibu-i şase pui
Şi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui.
De cu zori pornea săgeată căutând pe deal şi văi
Hrană pentru puii săi.
Şi-n iubirea-i, nu o dată, s-a culcat ea nemâncată,
Dar destul de fericită, că nu s-a întâmplat nicicând,
Dintre pui s-adoarmă vreunul ars de sete şi flămând.

                          Povestitor 2
 Nu era mai mândră mamă ca şi ea-ntre rândunici,
Când vedea cum îi cresc puii şi se fac tot mai voinici.
Ea n-a mai avut odihnă nici o clipă-n zi cu soare,
Până când puii cei mici, nu au învăţat să zboare.
Dar când toţi puteau să plece încotro voiau sub slavă,
Rândunica istovită a căzut în cuib bolnavă.

                            Rândunica               
Dragii mei, eu de aseară, simt în inimă un cui,
Aripile rău mă dor şi nici vorbă să mai zbor…
Dumnezeu mi-a dat putere, oricât am avut nevoi,
Să găsesc întotdeauna hrană bună pentru voi…
Astăzi, fiindcă sunt bolnavă, dragii mamei, se cuvine,
Mari cum v-a făcut măicuţa, să-grijiţi şi voi de mine.
Şi ca nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare să-mi aduceţi zilnic numai câte-un bob.
Ale voastre şase boabe milostive mă vor ţine,
Până când o să vrea Cerul iarăşi să mă facă bine.

                                  Puiul 1
Nu te teme, mama dragă, că doar şase pui voinici,
Nu te vor lăsa flămândă să aştepţi prea mult aici.

                                   Puiul 2                     
Ne vom duce fiecare şi în cioc îţi vom aduce
Strop de apă şi răcoare, bob sau miez de pâine dulce.

                                   Puiul 3          
 Şi în fiecare seară, vom veni toţi lângă tine
 Să îţi dăm din aripioară căldură, să-ţi fie bine.

                                  Puiul 4
Iar când vor aparea zorii, bucuroşi ne vom trezi
Şi cu drag toţi frăţiorii, pentru tine vom munci.

                                  Puiul 5                 
O să vadă lumea-ntreagă cum o să trudim de zor
Ca să-i dăm măicuţei noastre dragoste şi ajutor.

                                 Puiul 6
Nici un gând să nu ai mamă, de-acum noi te-om îngriji
Şi-o să vezi că, în curând, te vei însănătoşi. 

                            Povestitor 3         
Ascultând cuvântul mamei au plecat cei şase pui
 Şi-au adus vreo şase zile fiecare bobul lui.
Mai departe însă puii, beţi de-al slăvilor înalt,
Fiecare-avea nădejdea că-i va duce celălalt.
Şi aşa se-mprăştiară puii-n treburile lor,
Pe când mama lor bolnavă aştepta un ajutor.  

                               Bunica                 
Lung a fost şi drumul ista şi povara tare grea,
Bine c-am ajuns aicea să o văd pe fiica mea…
Bună ziua, surioară, n-ai putea cumva să-mi zici
Dacă pe aici, prin preajmă, nu-i un cuib de rândunici?     
        
                                 Vrăbiuţa                 
Cum de nu! E chiar aproape, într-o claie de otavă…
Dar…acolo locuieşte rândunica cea bolnavă.
Puii i-au plecat cu toţii şi-au uitat de mama lor,
Păsările din pădure i-au sărit în ajutor. 

                                 Bunica                      
Atunci nu e fiica mea, fiindcă puii ei, ştiu bine,
O iubesc şi o respectă, sunt crescuţi cum se cuvine.
Dar oricum, am multe boabe şi-o să-i duc şi ei vreo două.
Cele care vor rămâne, ne-or sluji de hrană nouă.    
           
                              Povestitor 3              
Rău s-a supărat bunica, auzind aceste fapte,
Şi ştergându-se la ochi, plecă la drum mai departe.

                                Puiul 1                  
Frate, ai mai fost pe-acasă, că eu mult am rătăcit
Şi măicuţei nici o boabă nu i-am dus, că n-am găsit.

                               Puiul 2                 
Nu m-am dus c-am avut treburi, dar din şase câţi am fost
O fi reuşit vreunul de hrană să îi facă rost.
Mama noastră, sărăcuţa, o fi bine sănătoasă,
Răbdătoare ne aşteaptă să mai trecem pe acasă.   

                               Puiul 3                 
Eu nu pot să merg acuma că-mi clădesc un cuib, fârtaţi,
Mergeţi voi, dacă puteţi, pe mama s-o ajutaţi! 

                              Puiul 4                 
Ia te uită cum se scapă, trimiţându-ne pe noi!
Nici măcar nu ne întreabă, n-om avea şi noi nevoi? 

                              Puiul 5                 
Gata cearta, hai cu toţii, astăzi în poiana mare,
Copiii de scoală, pentru mama dau serbare.

                               Puiul 6                 
Mama noastră poa s-aştepte, nu vă mai îngrijoraţi,                                                                     
Fiindcă ştie şi înţelege cât suntem de ocupaţi.

                                Puiul 3                  
Hai, mai bine, să cântăm cântecul măicuţei noastre,
Pe care l-am învăţat când zburam spre zări albastre.

                              Bunica                       
Cât de frumos aţi cântat, dragii mamei puişori,
Am văzut şi-am ascultat cât sunteţi de iubitori,
Dar vă amintiţi de mama care suferind v-aşteaptă
Să aveţi mai multă milă şi-o purtare înţeleaptă?
Părăsită-n cuib se stinge şi voi cum aţi ajutat-o?
Aţi plecat pe rând de-acasă şi pe dânsa aţi uitat-o.

                             Vrăbiuţa                   
Voi în faţa lumii însă, aţi ieşit cu-nfumurare
Să vă dovediti iubirea pentru mama iubitoare!
Şi aceşti copii frumoşi o iubesc pe-a lor mămică,
Dar nu uită niciodată s-o ajute când e bolnavă.
Ruşinaţi de fapta voastră, să plecaţi în graba mare
Şi măicuţei să îi cereţi pentru ce-aţi făcut iertare. 

                               Puiul 1                 
Sărut mâna, mamă dragă, am greşit şi rău ne pare!
 Iată, puii tăi cu toţii vin să-şi ceară azi iertare. 

                               Puiul 2                 
Rătăcind prin lumea asta, noi nu ne-am mai amintit
Că avem o datorie sfântă de îndeplinit. 

                              Puiul 3                  
Dar de astăzi înainte, toţi o să ne străduim
Să îţi stăm mereu alături, ajutor la greu să-ţi fim. 

                             Rândunica           
Dragii mamei, v-am iertat, bine v-aţi întors acasă!
De necazuri am uitat, acum sunt iar bucuroasă.

                          Povestitor 4         
Aşa s-a sfârşit povestea, dragi copii, băgaţi de seamă
 Şi de-acum să ţineţi minte câte poate face-o mamă.
 Cum poate ea să-şi hrănească puişorii mititei                                                                                         
Şi cu drag să-i ocrotească pe toţi sub aripa ei.
Iar ei, puii, uneori, neluând acestea-n seamă,
Uită jertfa ei curată şi nu pot hrăni o mamă.
Ţineţi minte toată viaţa: dacă vreţi să fiţi cuminţi,
Când veţi fi mai mari cu toţii, ajutaţi-i pe părinţi!